Sfantul Antipa de la Calapodesti este praznuit de Biserica in ziua de 10 ianuarie. O particica din Sfintele lui Moaste se afla pastrata, cu mare evlavie, si in Manastirea Christiana. In cinstea acestui sfant ocrotitor, obstea manahala savarseste o preafrumoasa priveghere.
Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti in anul 1992, iar slujba sa a fost intocmita recent, de catre Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul, actualul arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.
Sfantul Antipa s-a nascut in secolul al XIX-lea, in Moldova, a ajuns apoi in Sfantul Munte Athos si a trecut la cele vesnice in Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga, in Rusia, la nord de Sankt Petersburg, dupa 17 ani de nevointa in acest loc.
Sfantul Antipa de la Calapodesti - viata in Romania
Alexandru s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau, intr-o familie de clerici. Parintii sai dreptcredinciosi erau Gheorghe si Ecaterina Luchian. Ca sa ne dam seama de atmosfera din familia in care a copilarit sfantul, este suficient sa spunem ca tatal sau era diacon in biserica satului, iar mama s-a calugarit mai tarziu, primind numele de Elisabeta.
In "Patericul Valaamului" gasim scris ca cei doi soti nu au avut copii mult timp, insa, in cele din urma, rugaciunile le-au fost ascultate si Dumnezeu le-a daruit un prunc pe care mama sa l-a nascut fara dureri si care din botez s-a numit Alexandru. Despre copilul Alexandru mai stim ca lua in manutele sale serpi veninosi si, spre mirarea si spaima tuturor, acestia nu-i faceau nici un rau.
La varsta de 20 de ani a intrat ca frate in obstea Manastirii Caldarusani; aici s-a nevoit, ducand o viata plina de lipsuri si de necazuri, vreme de doi ani si tot aici s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, iar sub povatuirea schimonahului Ghedeon, un pustnic ce petrecea de aproape 30 de ani in apropierea manastirii, a deprins Sfantul rugaciunea mintii.
Sfantul Antipa Athonitul - viata in Sfantul Munte Athos
In tara, el va ramane timp de doi ani, dupa care va pleca la Sfantul Munte, dornic de desavarsire. In Sfantul Munte Athos se va opri la Schitul Lacu, unde va fi tuns calugar. Acest schit era renumit pentru asprimea vietii idioritmice pe care o duceau monahii. In aceasta randuiala va petrece si Cuviosul, insa in inima lui crestea in continuu dorinta de desavarsire.
Ca urmare, dupa 15 ani de vietuire la acest schit, Cuviosul se va muta la Manastirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Aici va sta timp de patru ani, perioada in care el va primi marele si ingerescul chip, sub numele de Antim. Tot in aceasta perioada, Antim va fi hirotonit diacon.
Cu sfatul duhovnicului, Sfantul Antipa a intrat mai apoi in nou formata obste a Schitului romanesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija si osardia parintilor Nifon si Nectarie. Astfel, dupa aproape doua decenii de la sosirea sa in Athos, Antim ajunsese cunoscut ca un parinte imbunatatit, mare sihastru si iubitor al Rugaciunii lui Iisus.
Nedorind insa slava si lauda oamenilor, in anul 1860, luand binecuvantare, paraseste Athosul si se reintoarce in Moldova, vietuind in manastirile din preajma Iasului. Aici insa nu va ramane multa vreme, datorita tulburarilor provocate de multimile de credinciosi care auzisera despre el si veneau la el, cerand ajutor si sfat.
Sfantul Antipa de la Valaam - viata in Rusia
Va pleca spre tinuturile Rusiei, si va poposi la Lavra Pecerska, ce era pentru credinciosii rusi un nou Ierusalim. De aici va merge in nord, iar in anul 1865 va poposi la Manastirea Valaam, unde se va si stabili, vazand buna randuiala de aici. Aici va petrece timp de 17 ani, perioada in care s-a invrednicit si de Harul Preotiei, datorita si multelor sale calitati duhovnicesti. Numele si faptele sale minunate se vor raspandi cu repeziciune in nordul Rusiei, ceea ce va avea ca efect multimi de credinciosi veniti in pelerinaj la Valaam, pentru a putea vorbi cu alesul lui Dumnezeu. El se va invrednici si de daruri minunate, precum cele ale profetiei si vederii cu duhul.
In chilia lui nu era nici pat, nici scaun. Lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in cea dintai saptamana a postului Sfintelor Pasti, nu gusta si nici nu bea nimic, iar in restul zilelor ii era de ajuns mancarea pe care o primea sambata la pranz.
Sfantul Antipa si-a cunoscut sfarsitul mai inainte cu trei zile, cand icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din chilie au cazut, s-a asezat singura pe pieptul Sfantului. Dupa trei zile, in chilia sa de la Valaam, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul Antipa a adormit in pace, in varsta de 66 de ani.
Dupa o indelungata viata petrecuta in nevointe calugaresti, ieroschimonahul Antipa isi va da viata in mainile Domnului, in ziua de 10 ianuarie 1882, la varsta de 66 de ani, si va fi inmormantat in gropnita de obste a Manastirii Valaam.
Datorita faimei sfinteniei, de care Cuviosul se bucura inca din viata, un ucenic al sau, ieromonahul Pimen va scrie in 1883 "Viata Cuviosului Antipa". In anul 1906, calugarii de la Sfantul Munte, care-l cunoscusera pe Cuvios, l-au trecut pe acesta in randurile sfintilor, in cartile lor de cult. Acest fapt are pentru noi o semnificatie deosebita, deoarece el este singurul calugar atonit roman, care a fost trecut in randul sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice, ceea ce constituie si un temei pentru recunoasterea sfinteniei sale de catre biserica stramoseasca.
